Un raport publicat în mai 2026 de Comisia Internațională a Juriștilor (ICJ) documentează pentru prima dată, într-un studiu comparativ transnațional, situația copiilor cu dizabilități care intră în contact cu sistemul de justiție penală în calitate de victime. Intitulat Left to Discretion: Child Victims with Disabilities in the Criminal Justice System of Austria, Romania and Serbia, raportul a fost elaborat cu contribuția directă a Terre des hommes România, care a realizat cercetarea națională în cadrul proiectului ENSURE, finanțat de Uniunea Europeană.
Ce arată raportul
Deși toate cele trei țări garantează în lege drepturi extinse pentru copiii victime, implementarea acestora în practică este fragmentată, inconsistentă și dependentă excesiv de decizia individuală a profesioniștilor din sistem - judecători, procurori, polițiști, avocați - mai degrabă decât de proceduri instituționale clare și obligatorii.
Copiii cu dizabilități intelectuale, psihosociale sau de comunicare sunt cei mai expuși. Aceștia sunt adesea percepuți ca martori mai puțin credibili, excluși de la audieri sau supuși unor evaluări de „capacitate" care plasează sarcina probei pe umerii lor, în loc să se identifice modalitățile prin care participarea copiilor poate fi sprijinită.
Principalele probleme identificate în România
Cercetarea relevă că, deși cadrul legal permite măsuri individualizate și adaptări procedurale, nu există o cerință standardizată de evaluare timpurie a nevoilor copilului cu dizabilități la primul contact cu autoritățile. Identificarea nevoilor legate de dizabilitate - în special în cazul dizabilităților intelectuale sau psihosociale - este inconsistentă și depinde de inițiativa profesionistului implicat în caz.
Printre problemele concrete documentate se numără: copii care nu au fost consultați cu privire la modul în care doresc să comunice și cărora li s-a cerut să depună mărturie oral, inclusiv în stare de distres; lipsă de materiale accesibile (format ușor de citit, mijloace de comunicare augmentativă și alternativă); acces inegal la interpreți în afara marilor centre urbane; și o coordonare insuficientă între actorii din justiție, serviciile de protecția copilului și cele de sănătate.
Raportul notează că, deși în România există profesioniști - psihologi, asistenți sociali - care utilizează tehnici adaptate de comunicare, aceste practici nu sunt standardizate și nu sunt garantate de-a lungul întregii proceduri judiciare.
Ce recomandă raportul
Raportul formulează recomandări concrete adresate statelor, care vizează transformarea protecției formale în protecție reală. Printre acestea se numără: evaluare obligatorie, timpurie și individualizată a nevoilor copilului de la primul contact cu autoritățile; acomodări procedurale garantate prin lege, nu lăsate la latitudinea profesioniștilor; formare obligatorie, continuă și interdisciplinară pentru toți actorii din sistemul de justiție; disponibilitatea intermediarilor instruiți să sprijine comunicarea și participarea copiilor cu dizabilități; accesul automat și gratuit la reprezentare juridică; și asigurarea că nicio formă de comunicare a copilului - verbală, non-verbală sau asistată nu este desconsiderată ca probă.
Terre des hommes România a contribuit la acest raport prin elaborarea raportului național de cercetare în cadrul proiectului ENSURE, care a inclus interviuri și grupuri focus cu copii, tineri adulți și profesioniști din sistemul de justiție, alături de o analiză juridică a cadrului normativ românesc. Această muncă de documentare stă la baza concluziilor și recomandărilor referitoare la România și alimentează efortul mai larg de reformă la nivel european.
