La Școala nr. 145 din București s-a format un grup aparte. Nu sunt elevi model selectați pentru premii sau olimpiade, sunt tineri între 11 și 16 ani, din clase diferite, cu povești diferite. Printre ei se numără copii cu experiențe de migrație, copii din comunități de romi, copii din sistemul de protecție socială, copii refugiați, inclusiv colegi din Pakistan și Siria. Tocmai această diversitate de identități și experiențe îi face valoroși.
Ei fac parte din CAB-ul național al României (Child Advisory Board), un mecanism testat pentru a asigura participarea reală și relevantă a copiilor în procesele de luare a deciziilor care le afectează viața, dezvoltat în cadrul proiectului CARING 2.0.
De ce această școală?
Școala a fost selectată în urma unui proces de evaluare internă care a identificat prezența mai multor forme de violență în mediul școlar. Proiectul lucrează cu tineri cu vârste între 12 și 16 ani, cu accent special pe cei aflați în situații vulnerabile. Diversitatea situațiilor de viață ale elevilor - violență psihologică, bullying, excludere - a făcut din această comunitate un spațiu relevant pentru înțelegerea violenței în toată complexitatea ei.
Ce și-au propus în primele sesiuni?
Grupul a parcurs până acum cinci sesiuni de lucru cu două obiective principale:
1. Să înțeleagă și să analizeze tipologiile de violență din școala lor. În sesiunile inițiale, tinerii au explorat ce înseamnă violența, pornind de la propriile experiențe. Au utilizat exerciții participative precum Arborele Violenței și au lucrat în grupuri pentru a cartografia formele de violență existente în școala lor.
2. Să afle ce pot face când se confruntă cu violența. O sesiune a folosit jocul de rol Vrăjitoarele și Sătenii pentru a explora ce înseamnă siguranța și cum arată sprijinul într-o comunitate. A urmat o sesiune de feedback în care tinerii au analizat modul în care s-au susținut unii pe alții, un exercițiu în sine de consolidare a grupului.
Un grup care se sudează
Dincolo de obiectivele tematice, ceva important s-a întâmplat între acești tineri: s-au legat ca grup. Elevi din clase și generații diferite au început să construiască o relație de încredere reciprocă. Această coeziune este o condiție esențială pentru ceea ce urmează.
Un pilon central al proiectelor CARING este promovarea participării active, bazate pe drepturi, a elevilor prin crearea Consiliilor Consultative ale Copiilor și Tinerilor la nivel național și regional. Aceste consilii contribuie direct la luarea deciziilor din proiect prin modelarea strategiilor de prevenire a violenței, prin dezvoltarea criteriilor de evaluare a inițiativelor conduse de copii și prin sprijinirea implementării activităților regionale.
Drumul înainte: spre un mecanism de referire
Următoarele sesiuni vor aprofunda un subiect concret și practic: ce faci când ești martor, victimă sau agresor? Tinerii vor explora mecanismele interne ale școlii, vor afla cum să ceară ajutor și cui să se adreseze, și vor exersa roluri diferite în situații de violență.
Scopul final este ca acest grup să devină o celulă activă de lucru în școală, tineri care nu doar știu ce este violența, ci știu și ce pot face în privința ei, și care pot transmite mai departe ceea ce au învățat.
Contextul regional
Un CAB Regional și patru CAB-uri naționale sunt sprijinite și dezvoltate ca mecanism testat pentru a asigura participarea semnificativă a copiilor în procesele de luare a deciziilor care le afectează viața. România face parte dintr-o rețea mai largă alături de Grecia, Bulgaria, Croația și Kosovo și vocea tinerilor din București va conta și la nivel european.
Articol realizat în cadrul proiectului CARING 2.0. „Prevenirea și răspunsul multidisciplinar la violența școlară", cofinanțat de Uniunea Europeană și implementat în România de Terre des hommes.
